Nu mă tem, dar nici liniștită nu sunt

Mdaaa… nu mă tem, dar nici liniștită nu sunt. Nu mă comport diferit, dar nu pot să nu arunc o privire. Nu e confortabil când se aude noaptea zgomotul surd al avioanelor de supraveghere, pentru că suntem, totuși, la câteva zeci de kilometri de granița cu Ucraina.

Am crezut că e iluzie, inițial, dar nu era. E războiul la o aruncătură de băț, cu beligeranți atât de imprevizibili încât… oricând poți deveni victimă colaterală, într-o ecuație în care n-ai niciun rol, niciun cuvânt, nicio vină. Realizezi cât ești de aproape, în momentul în care rudele și prietenii de departe încep să te sune să te întrebe: ”Ce e la voi?”


Am ajuns să o spun și pe asta: m-am obișnuit oarecum cu starea de război, după ce, timp de doi ani și mai bine, am trăit cu masca pe față, izolați și palizi, simțind cum, brusc, lumea poate deveni mică, vulnerabilă, fragilă, fără niciun loc în care să fugi, să te ascunzi. S-a diluat în timp războiul Covid, cu Omicron-ul lui cu tot, care are mult mai puțină forță și agresivitate și, imediat, a început șocul facturilor, de care nici n-a apucat lumea să se sperie cum se cuvine, că a și început războiul cu tancul și racheta. Mi se pare că bieții oameni sunt dați cu capul de pereți, zi după zi, sezon după sezon, ca-ntr-un azil de nebuni. Dac-ar fi să schițez un tablou al prezentului acestuia, care e nebun de doi ani încoace, aș vedea o scenă decrepită din ”Eseu despre orbire”, din ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, din ”Palatul chelfănelilor”, din ”1984”.

Sunt cărți pe care, citindu-le, le-am vizualizat oarecum filmic, resimțind aproape fizic atmosfera încărcată, descompusă, decadentă, cu oameni derutați, orbi și orbiți, umiliți, bătuți, mișcându-se haotic în lumi strâmbe și confuze, cu oameni reduși la tăcere, manipulați, victime ale unor minți bolnave. Mi se pare un maraton planificat al rezistenței psihice a umanității. Aș vrea să cred că e întâmplător, dar sunt prea bătrână ca să mai cred în coincidențe.

Sunt însă și rămân o optimistă incurabilă… și-mi vine să spun că… trecem noi și peste asta, deși cred că încercarea aceasta e grea. Tare-tare grea! Pentru că suntem pe linia fragilă a confruntării între doi coloși politici, economici, militari. Doi coloși ai orgoliului și ai paranoiei politice și militare…

Iar urmările vor fi cu bătaie foarte lungă pe toate palierele.

Text și foto: Dana Gagniuc Buzura

By Radio Galaxia

Acest site foloseste fusul orar UTC+3 (ora universală coordonată) in acest moment.

Continut protejat

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.