La data de 22 iulie 1456 a avut loc strălucita victorie de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara, împotriva armatei otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului.
După căderea Constantinopolului din anul 1453, Imperiul Otoman și-a continuat expansiunea teritorială în Europa, astfel că sultanul Mahomed al II-lea va mobiliza pentru cucerirea Belgradului, o armată impresionantă de peste 100 de mii de soldaţi, o artilerie de asediu performantă şi o flotă puternică cu multe vase, ce urma să acţioneze pe Dunăre spre centrul Europei. Însă voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, înțelege pericolul turcesc și caută să întărească garnizoana cetăţii Belgrad, iar cu ajutorul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, va desfăşura o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană.
La începutul lunii iulie a anului 1456, artileria otomană compusă din peste 300 de tunuri bombardează zidurile oraşului Belgrad, încercând în același timp blocarea aprovizionării pe Dunăre. La 14 iulie, flota creştină va ataca vasele otomane și va distruge şapte galere mari şi mai multe vase mici, provocând dispersarea acestora şi reuşind aprovizionarea cetăţii, iar în zilele următoare, armata comandată de Iancu de Hunedoara reuşește spargerea blocadei otomane.
La data de 21 iulie, sultanul încearcă să forţeze victoria printr-un asalt general asupra cetății, dar sunt respinşi de trei ori de apărătorii orașului. În ziua următoare, armata condusă de Iancu de Hunedoara va dezlănţui atacul general, ocazie cu care numeroase tunuri ale turcilor au fost capturate şi folosite împotriva armatei otomane. În acest atac al armatei creștine, însuși sultanul Mahomed al II-lea a fost rănit de o săgeată, fiind salvat cu greu de aga ienicerilor, care şi-a dat viaţa ca să-l protejeze pe sultan. După această înfrângere, armata turcească s-a retras în degringoladă, lăsând în urmă o pradă uriaşă, dar şi foarte mulţi morţi, circa 24 de mii, după unele surse istorice.
Victoria lui Iancu de Hunedoara la Belgrad va întârzia pentru aproape 70 de ani cucerirea teritoriilor din Europa centrală de către turci, iar în cinstea acestei glorioase victorii, papa Calixt al III-lea a dat ordin ca în toate bisericile catolice, în fiecare zi la ora 12 să se tragă clopotele și să se marcheze astfel, marea victorie a lui Iancu de Hunedoara de la Belgrad din anul 1456. Astfel, această practică, a trasului clopotelor la amiază, este atribuită de atunci sărbătoririi victoriei lui Iancu în bătălia de la Belgrad, deși marele voievod român nu a putut să se bucure îndeajuns de această victorie, întrucât la data de 11 august 1456, el va muri de ciumă, în tabăra de la Zemun de lângă Belgrad.
