BIOGRAFIE: Yes

Yes este o trupă de rock progresiv britanic, fondată în 1968 de Jon Anderson (voce) și Chris Squire (bas). Cu o carieră de peste cinci decenii, Yes este cunoscută pentru complexitatea muzicală, compozițiile lungi și spectacolele live elaborate. Trupa a fost influentă în dezvoltarea și popularizarea genului rock progresiv.

Formarea și primii ani (1968-1971)

Formarea

Yes a fost formată în Londra în 1968 de Jon Anderson și Chris Squire. Primii membri ai trupei au fost Jon Anderson (voce), Chris Squire (bas), Peter Banks (chitară), Tony Kaye (clape) și Bill Bruford (tobe). Trupa a debutat live la The Marquee Club din Londra și a atras rapid atenția datorită abilităților lor muzicale și a armoniilor vocale complexe.

Primul album și începuturile

În 1969, Yes a lansat albumul de debut omonim, „Yes”. Deși nu a avut un succes comercial imediat, albumul a fost bine primit de critici pentru inovația sa muzicală. În 1970, au lansat al doilea album, „Time and a Word”, care a inclus aranjamente orchestrale și a demonstrat ambițiile lor artistice.

Ascensiunea și schimbările de membri (1971-1974)

„The Yes Album”

În 1971, Yes a lansat „The Yes Album”, care a marcat un punct de cotitură în cariera trupei. Acest album a fost primul cu chitaristul Steve Howe, care l-a înlocuit pe Peter Banks. „The Yes Album” a inclus piese clasice precum „Yours Is No Disgrace” și „Starship Trooper”, și a adus trupei primul succes comercial major.

„Fragile” și „Close to the Edge”

În 1971, Yes l-a înlocuit pe Tony Kaye cu Rick Wakeman la clape și a lansat albumul „Fragile”. Acest album a inclus hitul „Roundabout” și a consolidat poziția trupei pe scena rock progresivă. În 1972, au lansat „Close to the Edge”, considerat unul dintre cele mai mari albume de rock progresiv din toate timpurile. Albumul a inclus piesa omonimă și a fost lăudat pentru complexitatea și inovația sa.

„Tales from Topographic Oceans” și „Relayer”

În 1973, Yes a lansat „Tales from Topographic Oceans”, un dublu album conceptual bazat pe scrierile filosofului hindus Paramahansa Yogananda. Albumul a primit recenzii mixte, dar a avut succes comercial. În 1974, Bill Bruford a părăsit trupa și a fost înlocuit de Alan White. În același an, Yes a lansat „Relayer”, un album influențat de jazz fusion, care a inclus piesa epică „The Gates of Delirium”.

Ani de glorie și schimbări de direcție (1975-1980)

„Going for the One” și „Tormato”

După o pauză de un an, Yes a revenit în 1977 cu „Going for the One”, un album care a marcat întoarcerea lui Rick Wakeman. Albumul a fost un succes critic și comercial, incluzând piese precum „Awaken” și „Wonderous Stories”. În 1978, au lansat „Tormato”, un album care a primit recenzii mixte și a marcat începutul unor tensiuni interne în trupă.

Schimbări de membri și „Drama”

În 1980, Jon Anderson și Rick Wakeman au părăsit trupa, fiind înlocuiți de Trevor Horn (voce) și Geoff Downes (clape) din trupa The Buggles. Yes a lansat albumul „Drama”, care a avut un sunet mai orientat spre new wave și a primit recenzii mixte. După turneul de promovare, trupa s-a despărțit temporar.

Reuniunea și succesul comercial (1981-1994)

„90125” și „Owner of a Lonely Heart”

În 1983, Yes s-a reunit cu Jon Anderson, Chris Squire, Trevor Rabin (chitară), Alan White și Tony Kaye. Această formație a lansat albumul „90125”, care a avut un succes comercial enorm datorită hitului „Owner of a Lonely Heart”. Albumul a marcat o schimbare semnificativă în stilul trupei, adoptând un sunet mai accesibil și orientat spre pop.

„Big Generator” și „Union”

În 1987, Yes a lansat „Big Generator”, care a continuat succesul comercial al trupei, deși nu a atins aceleași culmi ca „90125”. În 1991, trupa a lansat albumul „Union”, care a reunit membrii din diverse epoci ale trupei, inclusiv Anderson, Bruford, Wakeman, Howe, Squire, Rabin, Kaye și White. Albumul a primit recenzii mixte, dar turneul de promovare a fost un succes.

Continuarea carierei și inovații recente (1995-prezent)

Albume și turnee

În anii 1990 și 2000, Yes a continuat să lanseze albume și să facă turnee. Printre albumele notabile din această perioadă se numără „Talk” (1994), „The Ladder” (1999) și „Magnification” (2001). Trupa a trecut prin mai multe schimbări de membri, dar a rămas activă și influentă în scena rock progresivă.

„Fly from Here” și „Heaven & Earth”

În 2011, Yes a lansat „Fly from Here”, primul album de studio în zece ani, cu Benoît David la voce și Trevor Horn ca producător. În 2014, au lansat „Heaven & Earth”, cu Jon Davison la voce, un album care a primit recenzii mixte.

Moștenirea și influența

Yes este considerată una dintre cele mai importante și influente trupe de rock progresiv din toate timpurile. Trupa a vândut peste 13 milioane de albume în Statele Unite și peste 30 de milioane la nivel global. Inovațiile lor muzicale, compozițiile complexe și spectacolele live elaborate au influențat numeroase generații de muzicieni și fani.

Membri notabili

• Jon Anderson (voce) – co-fondator și vocea distinctivă a trupei.
• Chris Squire (bas) – co-fondator și singurul membru constant al trupei până la moartea sa în 2015.
• Steve Howe (chitară) – un virtuoz al chitarei, cunoscut pentru stilul său complex și inovator.
• Rick Wakeman (clape) – un maestru al clapelor, cunoscut pentru aranjamentele sale elaborate.
• Bill Bruford (tobe) – toboșarul original, cunoscut pentru stilul său tehnic și inovator.
• Alan White (tobe) – a înlocuit pe Bruford și a devenit un membru cheie al trupei.
• Trevor Rabin (chitară) – a adus un sunet mai accesibil și orientat spre pop în anii 1980.
• Geoff Downes (clape) – membru în diverse perioade, cunoscut și pentru activitatea sa în Asia.

Concluzie

Yes a lăsat o amprentă de neșters în istoria muzicii rock progresive prin inovațiile lor muzicale, compozițiile complexe și spectacolele live impresionante. Cu o carieră de peste cinci decenii, Yes rămâne o forță majoră în muzică, continuând să inspire și să influențeze muzicieni și fani din întreaga lume.