BIOGRAFIE: The Velvet Underground

Membri Originali:

  • Lou Reed – voce, chitară
  • John Cale – bas, vioară electrică, claviaturi, voce de fundal
  • Sterling Morrison – chitară, bas, voce de fundal
  • Maureen „Moe” Tucker – tobe, percuție

Membri Ulteriori:

  • Doug Yule – bas, claviaturi, voce principală (după plecarea lui John Cale)
  • Angus MacLise – tobe (primul toboșar, înainte de Moe Tucker)
  • Walter Powers – bas (1970-1971)

Formare: 1964, New York, SUA

Începuturile

The Velvet Underground s-a format în New York în 1964, când Lou Reed, un tânăr compozitor și chitarist, l-a întâlnit pe John Cale, un muzician galez care studia muzica clasică la New York și experimenta cu sunete avangardiste. Reed și Cale au găsit o chimie muzicală imediată și au decis să formeze o trupă. Lor li s-au alăturat chitaristul Sterling Morrison și toboșarul Angus MacLise. În 1965, după plecarea lui MacLise, Maureen Tucker a devenit toboșarul oficial al trupei.

Influenta lui Andy Warhol

În 1965, trupa a început să colaboreze cu artistul Andy Warhol, care a devenit managerul și mentorul lor. Warhol a fost cel care a sugerat includerea cântăreței germane Nico în trupă pentru a adăuga un element distinctiv. Această colaborare a dus la albumul de debut, „The Velvet Underground & Nico” (1967), care este considerat un clasic al muzicii rock. Coperta albumului, cu celebra imagine a unei banane desenate de Warhol, a devenit iconică.

Deși albumul nu a avut inițial succes comercial, influența sa a crescut semnificativ în timp. Piese precum „Heroin”, „Venus in Furs” și „All Tomorrow’s Parties” au explorat teme întunecate și controversate, fiind revoluționare pentru vremea respectivă.

Albumele Ulterioare și Schimbările de Componență

În 1968, trupa a lansat „White Light/White Heat”, un album experimental și zgomotos, care a împins limitele sunetului rock. După lansarea acestui album, tensiunile interne au dus la plecarea lui John Cale. Doug Yule l-a înlocuit pe Cale, aducând un sunet mai melodic trupei.

„The Velvet Underground” (1969) a fost primul album cu Yule și a marcat o schimbare către un sunet mai accesibil și melodic. Piese precum „Pale Blue Eyes” și „Candy Says” au arătat o latură mai soft a trupei, fără a pierde din complexitatea lirică și emoțională.

În 1970, trupa a lansat „Loaded”, un album cu o orientare mai comercială, destinat să aibă hituri radio. Piese precum „Sweet Jane” și „Rock & Roll” au devenit unele dintre cele mai cunoscute melodii ale trupei. Cu toate acestea, înainte de lansarea albumului, Lou Reed a părăsit trupa, nemulțumit de direcția muzicală și de presiunile comerciale.

Perioada Post-Reed și Dizolvarea

După plecarea lui Reed, Doug Yule a preluat rolul de lider al trupei. The Velvet Underground a continuat să concerteze și să înregistreze, dar succesul lor a fost limitat. Un album înregistrat în 1973, „Squeeze”, a fost lansat sub numele trupei, dar practic a fost un proiect solo al lui Yule, fără participarea celorlalți membri originali.

Trupa s-a dizolvat oficial în 1973, după ce popularitatea lor a scăzut și membrii s-au îndreptat către alte proiecte muzicale.

Moștenirea și Impactul

The Velvet Underground este considerată una dintre cele mai influente trupe din istoria muzicii rock, în ciuda succesului comercial limitat în timpul existenței lor active. Muzica lor a influențat numeroși artiști și genuri muzicale, inclusiv punk, new wave și alternative rock. Brian Eno a remarcat faimos că, deși primul album al trupei a vândut puține exemplare inițial, toți cei care l-au cumpărat au fost inspirați să formeze trupe.

Trupa s-a reunit pentru un turneu scurt în 1993, iar în 1996, The Velvet Underground a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame. Membrii trupei, în special Lou Reed și John Cale, au continuat să aibă cariere solo de succes și să colaboreze ocazional.

Viața Personală și Ultimele Zile

Lou Reed a avut o carieră solo remarcabilă, cu albume notabile precum „Transformer” și „Berlin”. Reed a decedat pe 27 octombrie 2013. John Cale a continuat să fie activ în muzică și a lansat mai multe albume solo și a colaborat cu diverși artiști. Sterling Morrison a devenit profesor universitar înainte de a deceda în 1995. Maureen Tucker a rămas activă în muzică și a lucrat în diverse proiecte.

Concluzie

The Velvet Underground a lăsat o amprentă de neșters în istoria muzicii, influențând generații de artiști și continuând să fie o sursă de inspirație pentru noile generații. Cu un amestec de inovație muzicală, lirism profund și o atitudine avangardistă, trupa a redefinit limitele muzicii rock și a deschis noi orizonturi pentru creativitate și expresie artistică.