BIOGRAFIE: The Doors
Formare și Primii Ani (1965-1966)
The Doors s-au format în 1965 în Los Angeles, California, când Jim Morrison, un poet și student la UCLA, l-a întâlnit pe Ray Manzarek, un claviaturist talentat. Lor li s-au alăturat chitaristul Robby Krieger și bateristul John Densmore. Numele trupei a fost inspirat de cartea „The Doors of Perception” de Aldous Huxley, care la rândul său a luat titlul dintr-un vers al poetului William Blake.
Trupa și-a început cariera cântând în diverse cluburi din Los Angeles, atrăgând rapid atenția datorită prezenței scenice carismatice a lui Morrison și a sunetului lor unic, care combina rock-ul psihodelic cu influențe de blues, jazz și muzică clasică.
Ascensiunea către Celebritate (1967-1968)
În 1967, The Doors au lansat albumul lor de debut omonim, „The Doors”. Albumul conținea single-ul de succes „Light My Fire”, care a ajuns pe locul 1 în topurile Billboard Hot 100 și a devenit un imn al anilor ’60. Alte piese notabile de pe album includ „Break on Through (To the Other Side)” și „The End”, ultima fiind cunoscută pentru versurile sale poetice și subiectele controversate.
Succesul albumului a fost urmat de lansarea „Strange Days” în același an, care a consolidat reputația trupei cu piese precum „People Are Strange” și „Love Me Two Times”. The Doors erau cunoscuți pentru spectacolele lor live electrizante și imprevizibile, adesea marcate de comportamentul excentric și provocator al lui Morrison.
Apogeul Carierii și Provocările (1968-1970)
În 1968, The Doors au lansat „Waiting for the Sun”, care a inclus hitul „Hello, I Love You”. Albumul a fost primul lor care a ajuns pe locul 1 în topurile albumelor din SUA. De asemenea, au lansat „The Soft Parade” în 1969, care a marcat o schimbare de stil cu adăugarea de aranjamente orchestrale.
Totuși, succesul trupei a fost umbrit de problemele personale ale lui Morrison, inclusiv consumul excesiv de alcool și droguri, care au dus la incidente legale și comportament imprevizibil pe scenă. Unul dintre cele mai notabile incidente a avut loc în Miami în 1969, când Morrison a fost acuzat de comportament indecent în timpul unui concert, acuzații care au dus la un proces și la o condamnare ulterioară.
Decline și Moartea lui Morrison (1970-1971)
În ciuda dificultăților, The Doors au continuat să creeze muzică și să lanseze albume. „Morrison Hotel” (1970) a fost bine primit, revenind la un sunet mai simplu și mai orientat spre blues. În 1971, trupa a lansat „L.A. Woman”, care a inclus hituri precum „Riders on the Storm” și piesa de titlu.
Pe 3 iulie 1971, Jim Morrison a fost găsit mort în apartamentul său din Paris la vârsta de 27 de ani. Cauza oficială a decesului a fost insuficiență cardiacă, dar circumstanțele morții sale au fost învăluite în mister și speculații.
Viața după Morrison (1971-prezent)
După moartea lui Morrison, The Doors au continuat ca un trio și au lansat două albume suplimentare, „Other Voices” (1971) și „Full Circle” (1972), dar fără succesul anterior. În 1973, trupa s-a despărțit.
În anii următori, membrii rămași ai trupei au urmărit diverse proiecte solo, dar moștenirea The Doors a continuat să crească. În 2002, Manzarek și Krieger s-au reunit pentru a forma „The Doors of the 21st Century”, mai târziu redenumit „Riders on the Storm”.
Moștenirea
The Doors rămân una dintre cele mai influente și inovatoare trupe din istoria rock-ului. Muzica lor continuă să fie populară și apreciată de noi generații de fani. În 1993, trupa a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, recunoscându-se astfel contribuția lor semnificativă la muzică.
Discografie Selectată
- The Doors (1967)
- Strange Days (1967)
- Waiting for the Sun (1968)
- The Soft Parade (1969)
- Morrison Hotel (1970)
- L.A. Woman (1971)
Membrii Trupei
- Jim Morrison – voce principală
- Ray Manzarek – claviaturi
- Robby Krieger – chitară
- John Densmore – baterie
The Doors au lăsat o amprentă de neșters în peisajul muzical, influențând numeroase trupe și artiști și continuând să inspire prin muzica și poezia lor unice.