ISTORIE – 10 aprilie: Decăderea principelui Nicolae din rangul de membru al familiei regale a României

La data de 10 aprilie 1937 printr-un decret regal dat de Carol al II-lea, principele Nicolae, fiul regelui Ferdinand și al reginei Maria, a fost decăzut din rangul de membru al familiei regale a României.

La acest lucru s-a ajuns după ce principele Nicolae s-a căsătorit în secret cu Ioana Dumitrescu – Doletti, încălcând astfel statutul Casei Regale, care permitea mariajele doar cu membri ai caselor regale europene. Astfel, la cererea lui Carol al II-lea, căsătoria a fost declarată nulă de către Tribunalul Ilfov, deși principele Nicolae nu a recunoscut această decizie. În consecință, Carol al II-lea a decis scoaterea lui Nicolae dintre membrii familiei regale şi pierderea tuturor drepturilor şi prerogativelor legate de această calitate.

Principele Nicolae al României era cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria și fratele mai mic al regelui Carol al II-lea, fiind născut în Castelul Pelișor din Sinaia pe data de 5 august 1903, fiind botezat de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. După ce și-a petrecut copilăria în reședința familiei regale de la Sinaia, principele Nicolae a fost trimis la studii la vestitul Colegiu britanic Eton din Londra.

Însă, în anul 1914, după moartea regelui Carol I și urcarea pe tron a lui Ferdinand I, familia regală își mută reședința în București la Palatul Cotroceni, iar principele Nicolae este nevoit să-și întrerupă studiile și să se întoarcă în țară, deoarece în Europa izbucnise războiul. După terminarea războiului, Nicolae își continuă studiile în Marea Britanie, iar după terminarea acestora face un stagiu militar în flota britanică și va deveni ofițer de marină.

Ca membru al familiei regale a participat la diferite festivități, a prezidat unele societăți de caritate, însă nu l-au interesat problemele politice și nici nu dorea să se implice în activități care impuneau exprimarea unei opțiuni politice. A avut un rol politic doar între anii 1927-1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în locul regelui minor Mihai I, însă după preluarea puterii de către fratele său, Carol al II-lea, a renunțat la viața politică și s-a dedicat preocupărilor sale preferate: sportul și viața mondenă.

După scoaterea sa dintre membrii familiei regale, prințul își ia numele de Nicolae Brana (după numele castelului Bran), părăsește țara și se stabilește în Elveţia.

După preluarea puterii politice în România de către comuniști, prinţul Nicolae a făcut mai multe încercări de a reveni în ţară, însă a fost refuzat de către autoritățile comuniste.

Principele Nicolae a fondat la Paris în anul 1949, Centrul Român de Cercetări, ce a avut ca membrii pe: Mircea Eliade, Emil Cioran, Henri Coandă și mulți alții. De asemenea principele Nicolae a fondat o serie de publicaţii românești în Franța, precum şi o editură la care au colaborat printre alţii Grigore Gafencu, Horia Vintilă, Alexandru Busuioceanu și alții, finanțând de asemenea mulţi ani, biblioteca română din Freiburg. Principele Nicolae a sprijinit cauza românească în lume aproape 40 de ani, până când a murit în iulie 1977 și a fost înmormântat la Lausanne în Elveţia.

Prin testament a cerut ca osemintele sale să fie aduse în ţară, ca să-și găsească odihna de veci alături de alți membrii ai Casei Regale, care sunt înmormântați în Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş.