ISTORIE -27 februarie: Incendierea Reichstag-ului german

În seara zilei de 27 februarie 1933, clădirea Parlamentului german (Reichstag) din Berlin a fost cuprinsă de flăcări, incendiul care a urmat fiind pus pe seama comuniștilor.

Acest incendiu a fost considerat de către naziști ca o rebeliune împotriva guvernului, iar această acuzație a dat susținătorilor lui Hitler posibilitatea instaurării dictaturii liderului nazist, care a obținut astfel puteri absolute în stat prin intermediul Parlamentului.

La ora când s-a dat alarma şi pompierii din Berlin au sosit pentru a se lupta cu focul, Hitler şi Goebels se aflau într-un local din apropierea Reichstag-ului așteptând parcă acest incendiu.

După ce poliția a căutat urme printre ruine, într-o parte a clădirii a fost găsit Marinus van der Lubbe, un șomer recent sosit în Germania, care a fost imediat arestat. Hitler venit la fata locului ar fi exclamat: „Este semnalul unei lovituri de stat a comuniștilor, comuniștii sunt de vină!”.

În aceste circumstanțe, când liderii naziști s-au pronunțat fără să aștepte rezultatul anchetei, s-a declanșat o campanie de presă uriașă, în care „Internaționala Comunistă” era acuzată de complot împotriva instituțiilor de stat germane. Desigur această acuzație nu era decât o stratagema cu care Hitler dorea să câștige puterea, știindu-se că înainte de incendiu, partidul nazist al lui Hitler avea în Parlament doar 32% din voturi, dar care nu erau suficiente pentru a trece Legea Abilitării, prin care Hitler putea lua orice măsuri, fără a mai avea nevoie de votul parlamentarilor. Şi chiar dacă președintele german Paul von Hindenburg nu era de acord cu acordarea de drepturi discreționare lui Hitler, incendiul care tocmai avusese loc a fost considerat baza unui complot împotriva statului german și i-a permis lui Hitler să facă arestări în masă printre membrii comuniști ai Parlamentului, adică tocmai aceia care îi stăteau în cale pentru a ajunge la putere. După arestarea comuniștilor din Parlament, partidul nazist a lui Hitler va ajunge la majoritatea de 52% din voturile parlamentare, necesare pentru ca Hitler să poată trece în Parlament Legea Abilitării, lege ce dădea puteri depline cancelarului, el însuși devenind cancelar la data de 27 martie 1933.