0 Comments

În Dămăcușeni, sat maghiar din Țara Lăpușului, „feciorii mergeau a doua zi de Paşti la udat la fete. Mergeau cu apă de colonie.

Mergeau patru, cinci băieţi împreună, şi fetele le dădeau ouă, ţuică, vin şi prăjitură. Mai mult umblau la drăguţele lor. Dacă am avut drăguţ, i-am dat ou roşu pă care am încondeiat numele lui”.

– din Memoria Ethnologica, Tradiții maghiare din Dămăcușeni, Colecția Corina Isabella Csiszár

În Arduzel (Zona Codrului), „obiceiul stropitului (magh. „locsolás”) fetelor și al femeilor a devenit „modă” doar din anii 1950 încoace. Până atunci nu s-a practicat acest obicei, dar se vopseau ouă pentru a fi oferite copiilor rudelor. Stropitul are loc în a doua zi de Paște, dimineața devreme. Copiii și băieții tineri merg la familiile unde există măcar o fată de măritat, la rude, la vecini, unde, după rostirea urărilor în versuri, fetele și femeile din casă sunt stropite cu parfum. Copiii sunt recompensați cu ouă roșii și bani, băieților tineri li se oferă palincă, vin, chiftele.

Iată ce mai populară urare de stropit:

  • Eu sunt micul grădinar
  • Cu sticluța-n buzunar
  • Am auzit că aveți o floare
  • Vreau să o ud să crească mare

– din Monografia satului Arduzel, autor Vicsai György, traducere: Ella Kis-Toth

Foto: Grup de tineri din Arduzel, Colecția familiei Kis-Toth

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!